BLOG

DETALII LOCAL

Arad
Recomanda pe Facebook Recomanda pe Twitter Arad

Adresa: VESTUL ROMANIEI
Nr.Telefon: -
Orar: -
Facilitati: -
Adresa email: -
Website: -

Descriere:

Arad (în maghiară Arad, în germană Arad, în sârbă Арад/Arad, în limba bulgarilor bănățeni Арад/Arad) este reședința și cel mai mare oraș al județului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureș, vestul României. Municipiul se află la limita regiunilor istorice Crișana și Banat.

La recensământul din anul 2011 Aradul avea o populație de 159.074 locuitori, fiind al doisprezecelea cel mai mare centru urban al României din punct de vedere demografic. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport.

În privința religiei ortodoxe orașul Arad este reședința scaunului Arhiepiscopal al Aradului. Aradul și-a anunțat în 2013 candidatura la titlul de Capitală Culturală Europeană a anului 2021.


Geografie

Municipiul Arad este așezat în extremitatea vestică a României, în șesul întins al Tisei, la 46°11` lat. N și 21°19` long. E, în câmpia aluvionară a Aradului, parte a Câmpiei de Vest. Este primul oraș important din România la intrarea dinspre Europa Centrală, fiind situat pe malul râului Mureș, în apropierea ieșirii acestuia din culoarul Deva-Lipova. Teritoriul administrativ al municipiului este de 252,85 kmp.

Orașul se află la o altitudine de 107 m, fiind amplasat la intersecția unor importante rețele de comunicații rutiere, respectiv Coridorul european rutier IV cu traseul șoselei rapide ce va lega Ucraina cu Serbia. Situarea la intersecția drumurilor europene E 68/60 la 594 km de București (E) și 275 km de Budapesta (V), precum și E 671 la 50 km deTimișoara (S) și 117 km de Oradea (N), constituie un factor favorizant pentru dezvoltarea sa economică și urbană.

Municipiul Arad este principala poartă de intrare în România, fiind cel mai important nod rutier și feroviar din vestul țării. Astfel, Aradul se află situat la 17 km de Curtici - cel mai mare punct vamal pe căi ferate din vestul țării. De asemenea, Aradul beneficiază de un acces extrem de facil în ceea ce privește punctele de frontieră pe cale rutieră și aeriană. Cele mai apropiate puncte de frontieră sunt pe cale rutieră, respectiv: localitatea Turnu la o distanță de 20,3 km, orașul Nădlac la o distanță de 54 km, precum și Vărșand la o distanță de 68 km. Un important punct de frontieră este cel pe cale aeriană este Aeroportul Internațional Arad, acesta având o pistă de 2.000 metri.

Câmpia Aradului este situată între Munții Zarandului și albiile Ierului și Mureșului Mort, în continuarea Câmpiei Crișurilor la sud de linia localitaților Pâncota, Caporal Alexa, Olari, Șimand și Sânmartin până în valea Mureșului între Păuliș și Pecica. Spre rama muntoasă are altitudini de aproape 120 m, iar în vest puțin peste 100 m. La poalele Munților Zărandului se distinge o fâșie de câmpie piemontană care nu ajunge pană la Mureș și care trece treptat într-o fâșie ceva mai joasă (puțin peste 100 m) cu caractere de câmpie de divagare vizibilă la Curtici. Ca urmare a extinderii conului de dejectie al Mureșului, Câmpia Aradului este formată din pietrișuri, nisipuri și argile. La est de Arad apar loessuri și depozite loessoide, iar în împrejurimile localității Curtici, nisipuri eoliene cu relief de dune fixate. În cuprinsul câmpiei de divagare sunt frecvente albii și meandre părăsite, grinduri, lacoviști și sărături

 

Climă

Clima orașului este continental-moderată, cu slabe influențe mediteraneene, vara înregistrându-se o temperatură medie de 21 °C și iarna o temperatura medie de -1 °C.

Cantitatea medie multianuală de precipitații este de 582 mm. Cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează în luna iunie (88,6 mm), în general sezonul cald înregistrând 58% din cantitatea totală ca o consecință directă a dominației vânturilor din vest. Se mai înregistrează un maxim secundar în lunile de toamnă (24% din cantitatea medie anuală). Între cele două maxime se intercalează un minim principal: februarie, martie, cu cea mai scăzută valoare de 30 mm și un alt minim înseptembrie de 36,5 mm.

Datorită poziției în câmpie a Aradului, zona este supusă tot timpul anului advenției aerului umed din vest și ascensiunea sa în contact cu rama muntoasă aApusenilor, de aici și explicația frecvenței ridicate a zilelor cu precipitații de 120.

Valoarea medie anuală a umidității relative este de 76%.

Frecvența medie a circulației maselor de aer este cea sud-estică, frecvența maximă fiind atinsă în luna octombrie (22,6%), urmată de cea sudică în noiembrie(18,9%), de cea nord-estică în mai (17,8%) și cea nord-vestică în iulie (15,0%).


Floră și faună

În oraș și împrejurimi se întâlnește vegetația de silvostepă a Câmpiei Aradului, reprezentată de pâlcuri de arbori și păduri de cer, gârniță, gorun, ulm etc, exemplele cele mai concludente putând fi găsite în pădurea Ceala, situată în extremitatea nord-vestică a municipiului și în Pădurice. În luncile din lungul Mureșului se dezvoltă zăvoaie, sălcii, plopi, anini.

Flora Municipiului Arad și împrejurimilor sale este reprezentată prin numeroase specii de plante. Din categoria speciilor rare pentru flora României amintim următoarele: Rumex Kerneri, Euphorbia vegetalis, Sedum caespitosum, Trifolium angulatum, Trifolium angustifolium, Lidernia procumbens, Succisella inflexa,Cirisum branchycephalum, Sparganium minimum, Hysciamus albus.

Fauna se încadrează și ea în specificul silvostepei și se caracterizează prin prezența popândăului, prepeliței, fazanului de câmpie, șopârlei cenușii, sturzului etc. În păduri trăiesc mistrețul și cerbul. Fauna subacvatică din apele Mureșului cuprinde crapul, mreana, somnul etc.

 

Populatia

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Arad se ridică la 430.629 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 461.791 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (78,77%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (9,68%) și romi (1,59%). Pentru 8,14% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor suntortodocși (68,41%), dar există și minorități de romano-catolici (9,38%), penticostali (4,34%),baptiști (3,92%) și reformați (2,45%). Pentru 8,39% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională


CETATEA ARADULUI

Actuala cetate a Aradului este unul din cele mai importante monumente istorice existente, în momentul de faţă, în zona de vest a ţării.  Ridicată în a doua jumătate a secolului al XVII -lea, cetatea a fost considerată ca una dintre cele mai impresionante fortificaţii militare ale timpurilor respective. În rândurile ce urmează vom încerca să prezentăm motivaţia construirii acestui impresionant edificiu.

Odată cu încheierea războaielor austro-turce din prima jumătate a veacului alXVIII-lea şi după ocuparea Transilvaniei, a Banatului şi a altor teritorii de către Imperiul Habsburgic, s-a preconizat construirea unor fortificaţii militare , în regiunile pe atunci abia ocupate, pentru asigurarea dominaţiei în aceste zone.

De asemenea Cancelaria de la Viena a întocmit un plan strategic ce prevedea ridicarea unei centuri de cetăţi între zona interioară apropiată graniţei imperiului spre sud şi est. Din rândul acestor cetăţi au făcut parte fortificaţiile de la Oradea, Timişoara şi Arad. Planul cetăţii Aradului a fost aprobat personal de împărăteasa Maria Theresa şi de fiul ei Iosif al II-lea. 


Noua cetate a Aradului, în conformitate cu planul imperial, trebuia să înlocuiască vechea cetate arădeană şi să corespundă din punct de vedere al tehnicii militare contemporane. Ca loc de construire a fost aleasă o peninsulă a Mureşului (pe malul stâng ) pe care oraşul a cedat-o autorităţilor militare. De construirea cetăţii, în momentul respectiv, a fost legată problema strămutării oraşului în câmpia Zimandului, pentru ca cei din cetate să aibă câmp deschis de tragere. Rezistenţa populaţiei şi apelurile la Viena au determinat suspendarea acestei idei. Edificarea Cetăţii, operă a arhitectului Harsch, a început în vara anului 1763, după sistemul Vauban şi este o construcţie în formă de dublă stea cu 6 colţuri, cu ziduri puternice de apărare, cazemate şi alte construcţii militare.

Lucrările au durat 20 de ani, cu mici întreruperi cauzate mai ales de lipsa forţei de muncă, aşa încât cetatea a fost terminată în 1783. După terminarea lucrărilor, în cetate au fost amplasate diferite unităţi militare şi în felul acesta Aradul a devenit un centru militaro-politic al dominaţiei austriece în zonă. Istoricul cetăţii, în mai bine de 200 de ani de existenţă, este legat de diferite evenimente importante. În timpul Revoluţiei lui Horea, în 1784, cetatea a fost unul din centrele de acţiune a trupelor imperiale împotriva răsculaţilor. În vremea războaielor napoleoniene în cetate au fost ţinuţi numeroşi prizonieri francezi. După revoluţia din 1848, în cazematele cetăţii, au fost închişi şi condamnaţi numeroşi revoluţionari printre care şi Eftimie Murgu. Odată cu sfârşitul secolului al XIX-lea, când se schimbă concepţia strategică, cetatea îşi pierde importanţa devenind o simplă cazarmă.


TEATRUL

Centrul oraşului Arad este dominat de impresionanta arteră de circulaţie cunoscută de toţi arădenii sub numele de Bulevard. Una dintre cele mai reprezentative clădiri este cea a Teatrului de Stat. din Arad. Datorită amplasării, clădirea constituie un cap de perspectivă pe Bulevardul Revoluţiei, dominând întreaga arteră arădeană. În rândurile ce urmează ne-am propus să ne oprim la ea, fiindcă puţini oameni cunosc trecutul acestei clădiri şi amănuntele legate de construcţia ei. 

Aradul, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cunoaşte un avânt economic şi cultural deosebit. În acest context se remarcă şi o efervescentă mişcare teatrală la Arad. În anul 1868, conducerea oraşului a luat o decizie fermă referitoare la construirea sediilor primăriei şi teatrului. Această hotărâre a fost încurajată de situaţia economică deosebită a localităţii care, în acel moment, era în plină dezvoltare economică. Suma necesară de 700000 de florini, pentru ridicarea celor două clădiri, a fost pusă la dispoziţie de o bancă vieneză. Clădirea a fost construită între anii 1872-1874. În anul 1874, în clădirea nou construită, au avut loc primele reprezentaţii teatrale. Edificiul a fost realizat în stil neoclasic, cu trei nivele, cu intrarea principală în axul bulevardului şi marcată de o coloană ce susţine un fronton.

Din momentul inaugurării şi până după al doilea război mondial, în această clădire, au avut loc numeroase manifestări teatrale, atât ale asociaţiilor teatrale locale cât şi ale unor trupe consacrate din ţară şi străinătate. În perioada interbelică, în partea din faţă a clădirii a funcţionat şi un local deosebit, restaurantul `Palace`, local de care arădenii care au trecut pragul vârstei de 70 de ani îşi amintesc nostalgic.
De-a lungul existenţei sale, în interiorul clădirii au avut loc numeroase modificări. În anul 1948, în urma hotărârii luate de autorităţile de stat, la Arad, s-a constituit Teatrul de Stat, instituţie cu o activitate deosebit de laborioasă până în momentul de faţă. 

În anul 1959, teatrul a fost refăcut în întregime, ca urmare a unui devastator incendiu. Cu această ocazie i s-a redat forma originală. Frontonul de pe faţada principală a fost decorat cu un basorelief executat de sculptorii arădeni Ion Tolan, Valeriu Brudaşcu şi Emil Vitroel. În 1967, în interiorul teatrului, a fost amenajată o mică sală de spectacole, cunoscută de toţi arădenii, sub numele de sala `Studio`.


PALATUL CULTURAL

Palatul Cultural este unul din edificiile cele mai reprezentative, pentru vizitatorul oraşului Arad. Această impresionantă clădire a fost ridicată între anii 1911-1913. De atunci şi până astăzi, vizitatorul străin sau autohton rămâne impresionat când se opreşte în faţa impozantului monument arhitectonic.
Clădirea etalează o diversitate de stiluri. Faţada în stil neoclasic, este ornamentată cu un fronton sprijinit de masive coloane în stil corintic, iar deasupra lui străjuieşte un turn masiv. Aripile laterale sunt dominate de elemente ale stilului Renaşterii italiene. În partea dinspre parc, arhitectul s-a inspirat din elementele castelului de la Hunedoara, clădire de inspiraţie gotică. Urcând scările monumentale, vizitatorul intră într-un frumos hol lucrat în marmoră de Moneasa şi de aici are acces în magnifica sală de concerte.

Făcând o incursiune în istoricul Palatului, putem aminti câteva date interesante. Construirea edificiului a fost iniţiată încă din anul 1901 de către Societatea Culturală Kölcsey din Arad, care a început demersurile pentru a se ridica o clădire care să adăpostească muzeul local, biblioteca oraşului şi o sală de concerte . Tot atunci s-a preconizat şi înfiinţarea unei galerii de artă. Pentru clădire s-a deschis şi un concurs la care s-au înaintat 27 de proiecte. Concursul a stârnit un interes atât de mare încât printre participanţi s-au numărat arhitecţi din Paris, Berlin şi Budapesta. Nici unul dintre proiectele prezentate nu a corespuns cerinţelor autorităţilor locale. În final s-a apelat la arhitectul arădean Ludovic Szantay ca să execute un nou plan al clădirii. A fost ales locul actual şi după aprobarea definitivă au început pregătirile pentru construirea palatului. Din lipsă de fonduri, lucrările au stagnat până în anul 1910. În toamna anului 1912 construcţia palatului era pe terminate, iar o parte d in colecţiile muzeului au fost deja mutate în noile încăperi ale clădirii. 


Inaugurarea festivă a avut loc la 25 octombrie 1913. Cu acest prilej a fost invitată şi Filarmonica oraşului Arad pentru un concert simfonic festiv în sala mare a palatului, concert care a cuprins piese de Schubert, Goldmarck, Bizet şi Beethoven. În perioada ce a urmat, publicul arădean, s-a întâlnit în sala de concerte cu numeroase personalităţi muzicale din ţară şi străinătate. Amintim de faimoasele concerte date de marele tenor Traian Grozăvescu, de prezenţa lui Richard Strauss şi a lui Bela Bartok şi mai ales de prezenţa în mai multe rânduri a marelui nostru compozitor şi violonist George Enescu. În anul 1931, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de viaţă, în sala mare a palatului, George Enescu a primit titlul de cetăţean de onoare al oraşului nostru. 
Actualmente, clădirea Palatului Cultural, adăposteşte sediile Muzeului Judeţean şi ale Filarmonicii de Stat.


TEATRUL VECHI

Pentru vizitatorul oraşului Arad, unul din edificiile cele mai interesante este clădirea teatrului vechi, care dăinuie în centru oraşului de circa 180 de ani. Această clădire trebuie socotită drept primul edificiu de teatru permanent de pe teritoriul ţării noastre şi a fost construită în anul 1817. În arhivele arădene a fost descoperită o petiţie a proprietarului clădirii Iacob Hirschl, din care reiese că acest edificiu există încă din luna mai 1817. Clădirea a fost ridicată în stil neoclasic.


Data exactă a inaugurării nu se cunoaşte încă. Este sigur că în toamna anului 1817, în luna noiembrie, aici şi-a desfăşurat activitatea trupa de teatru german condusă de Cristofor Kun. Primul eveniment de seamă al teatrului, imediat după inaugurare, a fost prezentarea pe scena Thaliei, la 27 februarie 1818, a unui spectacol în limba română, de către elevii Preparandiei arădene manifestare, care se încadrează în rândul primelor reprezentaţii teatrale româneşti în ţara noastră. Departe de a fi un act cultural izolat, reprezentaţiile au fost continuate în anii următori. Existenţa unei clădiri permanente, în decursul anilor, a adus pe scena sălii de spectacole numeroase trupe de prestigiu şi o serie de artişti ca Derynné în 1818, Treuman în 1845, sau Johan Strauss fiul în concertul din 1847.

Anii de după 1848 reprezintă perioada cea mai rodnică din istoria vechiului teatru. În această perioadă, demn de remarcat este faptul că, în anii 1868,1870 şi 1871, pe scena teatrului au poposit la Arad, în turnee triumfale, formaţiile teatrale româneşti conduse de Mihai Pascaly şi Matei Millo. În cadrul acestor trupe activa ca sufleur şi marele nostru poet Mihai Eminescu. În anul 1873 vechiul teatru al lui Hirscl se închide. Aceasta se datoreşte faptului că în 1874 se deschide stagiunilor sala de spectacole din actualul teatru.


În 1907, la 30 noiembrie, în clădirea vechiului teatru, se inaugurează primul cinematograf din Arad, sub denumirea de `Urania`, unul din cele mai vechi cinematografe din ţară. În sala cinematografului `Urania`, la 16 aprilie 1913, are loc prima reprezentaţie a unui film românesc şi anume `Războiul Independenţei`. Filmul a fost rulat timp de patru zile consecutive, cu câte patru reprezentaţii zilnice. În anul 1917, sala de spectacole, a primit forma pe care o are în zilele noastre. Odată cu apariţia filmului sonor, cinematograful `Urania` se închide, fiindcă sala nu corespundea noilor condiţii de proiecţie, prezentând pericol de incendiu. La 1 Decembrie 1933, cinematograful `Urania` se redeschide, având pe ecran un film sonor cu celebrii Pat şi Patachon. Cinematograful îşi continuă activitatea până în anii 80, când este închis, datorită stării precare a clădirii.
În momentul de faţă, clădirea se află în patrimoniul autorităţilor locale, care şi-au propus să restaureze acest valoros edificiu cultural arădean şi să-i redea, pe cât va fi posibil, aspectul iniţial.


TURNUL de APĂ

Dezvoltarea edilitară deosebită pe care o cunoaşte Aradul în secolul al XIX-lea contribuie, practic, decisiv la transformarea sa dintr-un oraş medieval într-unul modern. Majoritatea clădirilor ridicate în această perioadă au fost construite în stil neoclasic, eclectic sau secession, ceea ce conferă arhitecturii oraşului un aspect deosebit de unitar. Zona centrală a oraşului a polarizat majoritatea funcţiilor urbane: cele mai multe apartamente, cele mai importante dotări comerciale, culturale, sanitare, administrative, de învăţământ etc. 


În acest context apare, în centrul oraşului, zona arhitectonică pe care arădenii de atunci au botezat-o `Piaţa Pompierilor`, nume sub care este cunoscută şi astăzi . Acest nume i-a fost dat de la faptul că în zonă a existat sediul unităţii de pompieri voluntari civili din Arad, înfiinţată încă în 1835 şi mai ales datorită existenţei Capelei Sfântului Florian, patronul pompierilor.


Tot aici, în a doua jumătate a secolului trecut, administraţia oraşului hotărăşte ridicarea unui edificiu deosebit de important pentru viaţa localităţii, edificiu care în memoria arădenilor este cunoscut sub numele de `Turnul de apă`. Turnul a fost construit pentru aprovizionarea cu apă a oraşului aflat în plină dezvoltare şi pentru semnalarea incendiilor şi intervenţia rapidă a formaţiei de pompieri a municipalităţii.

Turnul are o înălţime de 35 m şi a fost dat în folosinţă în anul 1896. Ca stil arhitectonic el completează aspectul unitar al arhitecturii arădene de stil eclectic sau secession. Turnul, o construcţie solidă de piatră şi cărămidă, impresionează prin masivitate şi înălţime. 
Se remarcă prin decoraţia balcoanelor şi a ferestrelor. De asemenea, trecătorul rămâne impresionat de registrul decoraţiilor de la ultimul nivel, registru cu o bogată şi variată fantezie arhitectonică.


BISERICA ROŞIE

Pentru vizitatorul oraşului Arad clădirea Bisericii Evanghelice, cunoscută de localnici sub numele de `Biserica Roşie`, reprezintă un punct de atracţie deosebit. Denumirea vine de la finisajul exterior, realizat din cărămidă aparentă şlefuită
Lucrările pentru construirea bisericii au început în martie 1905, fiind conduse de arhitectul arădean Ludovick Szantay, autorul proiectului acestui monument arhitectonic. Antreprenorul general a fost arădeanul Fich Lajos. Construcţia a durat ceva mai mult de un an, biserica fiind terminată în septembrie 1906. Sfinţirea bisericii a avut loc în 1906 în prezenţa episcopului Sarany Samuel. Biserica este construită în stil neogotic. Ca materiale principale de construcţie au fost folosite piatra, cărămida şi betonul. 


Turnul principal are o înălţime de 46 de metri. Altarul este o operă de sculptură în stil neogotic. Amvonul a fost executat de sculptorul Örr Gyorgy din Kosice. Pictura altarului are ca temă `Rugăciunea lui Isus în grădina Gheţiman` şi a fost executată de pictorul I. Umlauf încă în 1848. Probabil tabloul a fost adus dintr-o biserică mai veche.

Vizitatorul este impresionat de vitraliile executate în stil neogotic de către artistul Polka Josef din Budapesta. La inaugurare, biserica a avut trei clopote în greutate de 1590 kg denumite D (sunetul re), F (sunetele fa şi sol diez) şi A (sunetul la). În timpul primului război mondial, din dispoziţia autorităţilor, au fost demolate clopotele D şi A pentru ca din bronzul lor să se facă proiectile. A rămas doar clopotul F, pentru chemarea credincioşilor. Clopotele au fost turnate în atelierul turnătoriei Hönig din Arad, renumită pentru lucrările de turnare în bronz în zona aceasta. Orga bisericii, de tip Wegensstein, orgă electropneumatică, a fost lucrată la Timişoara şi instalată în 1927 şi a costat 280000 mii lei. 


Arădenii şi vizitatorii oraşului sunt, de asemenea, impresionaţi de ceasurile din turnul bisericii, care au un mecanism central ce transmite impulsuri electrice celor patru cadrane. În 1992, la insistenţele protopopului Mozes Arpad, actualul episcop, au fost începute lucrările de restaurare a acestui splendid edificiu de arhitectură. Pe lângă restaurările exterioare şi interioare, cu această ocazie a fost restaurată şi aurită şi crucea de pe turnul principal. 


Datorită sunetului deosebit al orgii, în biserică se organizează, periodic, în colaborare cu Filarmonica de Stat din Arad, concerte de orgă ce atrag numeroşi ascultători. 


Evenimente viitoare din Arad:
Nu am gasit evenimente.
Evenimente trecute din Arad:
Abonare la Newsletter

Publicitate
Stiri - GhidulAradean.ro

Pasajele Aradului, un vis urât al PSD!

Data: Vineri, 23 Iunie, 2017


Eusebiu Pistru rămâne în PNL

Data: Joi, 22 Iunie, 2017